Ciprian Deac s-a retras la 40 de ani, după meciul din ultima etapă a sezonului cu FC Argeş. Fostul campion cu CFR Cluj a mărturisit că ar rescrie un singur moment din cariera lui impresionantă, şi anume faptul că a stat doar un sezon la Schalke.
Citește și
”Uită-l pe Traore! Ţi-l aducem pe noul Hagi”
Deac a fost transferat de gruparea din Bundesliga în 2010. Antrenorul nemţilor era Felix Magath, care-şi trimisese oamenii din departamentul de scouting să-l urmărească pe ivorianul Lacina Traore. ”Uită-l pe Traore, ţi-l propun pe noul Hagi!”, i-au transmis colaboratorii lui Magath, după Supercupa cu Urziceni în care Deac marcase şi ieşise omul meciului.
Transferul s-a perfectat pentru 3 milioane de euro, iar Deac a ajuns să împartă acelaşi vestiar cu Neuer sau Raul. Internaţionalul român a stat doar un an la Schalke şi apoi a revenit în Liga 1 la Rapid, sub formă de împrumut. Deac regretă că a cedat atât de uşor. Deşi era un fanatic al pregătirii fizice, Deac recunoaşte că a avut probleme în a se adapta la rigorile din Bundesliga.
”Eu zic că mental nu eram pregătit. Într-adevăr, şi nivelul era foarte ridicat. Era o echipă care a ajuns în semifinalele Champions League şi a câştigat Cupa Germaniei, asta spune totul de nivelul jucătorilor. Campioni mondiali, câştigători de Champions League. Eram 40 la antrenament. Făceam pe două terenuri, că nu încăpeam toţi. La antrenament era o intensitate incredibilă, ca la un meci oficial. După care am înţeles de ce. Fiecare jucător, în momentul în care semna, avea 30.000 de euro bonus în contract pentru fiecare meci jucat, indiferent de importanţa lui. Luau aceşti bani primii 11 şi cei trei care intrau pe parcurs. Dacă rămâneai pe bancă nu luai prima. 30.000 de euro în 2011, vorbim de sume foarte mari. Şi de aici concurenţa, eram 3-4 pe un post, bonusuri foarte mari. Deşi, dincolo de bani, mentalitatea nemţilor e diferită, se ştie”, a povestit Deac la emisiunea SportPlay, la TVR Cluj.
”Renunţăm mult prea uşor când dăm de greu”
Deac regretă că a luat decizia de a pleca din Germania după numai un sezon.
”Privind în urmă, e clar că eu trebuia să rămân acolo. Trebuia să rămân în circuit, în Germania, poate nu neapărat la Schalke, puteam merge la o echipă sub nivelul lor. Am renunţat foarte uşor. Nejucând, am zis că nu contează banii, vreau să joc, nu contează unde, vreau să fiu fericit. Probabil că dacă rămâneam acolo şi stăteam, şi munceam...vrând, nevrând, nivelul antrenamentelor şi al jucătorilor te ridicau şi pe tine.
Asta e mentalitatea românului, din păcate. Renunţăm prea uşor când dăm de greu. Aici, în ţară, suntem obişnuiţi să fim ţinuţi în braţe, în puf. Când mergi afară totul se schimbă. Acolo nu mai contează numele, cine munceşte mai mult, cine e serios şi dă cel mai bun randament acela va juca. Nu contează nume, naţionalitate, preferinţe. Cine merită joacă. Asta e greşeala noastră cea mare, a românilor, renunţăm prea repede la luptă”, a mai spus Deac.
”Nu renunţaţi niciodată. Pentru mine, cea mai frumoasă meserie e cea de fotbalist. Trăieşti într-un mediu plăcut, făcând ceea ce-ţi place. Le dau exemplul oamenilor care merg la muncă de la 8 la 16, la 18. Vin acasă, se dezbracă şi merg la fotbal pe sintetic, după o zi de muncă. Şi noi suntem plătiţi pentru asta”
Ciprian Deac, CFR Cluj
