La mai bine de un an de la accidentarea care l-a scos din circuit, Rareş Ispas (25 de ani) este pregătit să revină în fotbal şi a vorbit despre perioada pe care a petrecut-o departe de teren.
Citește și
Pe 1 iunie 2025, în meciul retur al barajului de menţinere/promovare în Superligă, Rareş Ispas, pe atunci sub contract cu Politehnica Iaşi, s-a accidentat în duelul pierdut de echipa sa contra Metaloglobus Bucureşti (0-1).
Cu toate că se preconiza o accidentare uşoară, verdictul medicilor a fost crunt: fractură cominutivă a rotulei, ceea ce înseamnă că rotula era ruptă în mai mult de trei fragmente. Acum, la mai bine de un an distanţă, Rareş Ispas se pregăteşte de revenirea pe gazon.
Într-un interviu acordat pentru Prima Sport, Rareş Ispas, rămas între timp fără echipă, a vorbit despre momentul accidentării sale, perioada lungă de pauză dar şi de greutăţile financiare de la ultima sa echipă, unde nu a fost plătit deloc în anul curent!
Ispas: "Sunt pe ultima sută de metri! Nu-mi imaginam că e aşa greu"
-Salut, Rareş. Ce faci, cum decurge recuperarea?
-Salut! Sunt la Bucureşti acum, fac recuperare în bază la FCSB cu Ovidiu Kurti. Este foarte bun la acest capitol, de-asta am ales să vin aici. La invitaţia domnului Mihai Stoica am ajuns, căruia vreau să-i mulţumesc pe această cale.
-Cum eşti?
-Mă simt bine acum, sunt din ce în ce mai bine. Am început alergările uşor-uşor, am ieşit pe teren, încep să mă readaptez, să spun aşa. Sunt pe drumul cel bun, zicea şi Ovidiu că sunt pe ultima sută de metri.
-Urma să te întreb la cât la sută din capacitate te simţi!
-Nu ştiu să spun în procente, dar aş zice 70-80%. Progresele se văd în fiecare zi, tot mai mult. Mi-e dor să ies pe teren! Momentan n-am intrat la minge, încă nu am ajuns în acel punct, probabil mai durează două-trei săptămâni şi fac şi schimbări de direcţie.
-Când estimezi că ai fi apt de joc?
-Momentul exact nu ştiu să-l spun, pentru că e vorba de meci oficial. În primă fază, trebuie să găsesc o echipă unde să mi se dea încredere treptat, să progresez înapoi, să intru cu echipa, uşor-uşor să mă reobişnuiesc. După o lună de genul, atunci aş fi apt 100% să intru în meci puţin câte puţin.
-După accidentare, cât timp n-ai putut pune piciorul pe pământ?
-N-am călcat vreo patru săptămâni, apoi am început să îndoi piciorul, dar primele săptămâni au fost extrem de grele. Nu m-am imaginat niciodată că e aşa greu, dar acum mă bucur că am trecut cumva peste toate momentele acelea din perioada asta.
Accidentare, retrogradare şi salarii restante: "Şapte luni nimic, nimic, nimic"
-Pe lângă accidentare, echipa a şi retrogradat după acel meci. Ce-a urmat pentru tine? Echipa avea şi alte probleme grave, nu doar accidentarea ta.
-Să ştii că nu m-am simţit marginalizat în vreun fel, am avut toată susţinerea. Ei mi-au plătit operaţia, apoi, deşi am retrogradat, s-au achitat salariile care erau restante la acea vreme. Am rămas la echipă şi în Liga a 2-a şi până în iarnă a fost chiar OK totul, atunci aveam o lună restanţă, adică aproape perfect.
Problema a fost că din iarnă nu am mai luat niciun leu, niciun salariu. Deloc! Şapte luni nimic, nimic, nimic.
-Şi acum clubul a intrat în faliment...
-Nu ştiu nimic, dar acesta e cel mai probabil scenariu, doar că nu a anunţat nimeni oficial. În ultima perioadă nu am mai vorbit cu oameni din club, mie mi s-a terminat contractul pe 30 iunie. N-aş fi crezut, mai ales că mi-au fost alături în cele mai grele momente.
-Cât de greu ţi-a fost să te descurci în perioada asta?
-E greu să nu-ţi primeşti salariile. E dreptul tău, până la urmă, ai contract. Tot timpul am zis: nu m-am accidentat afară sau în casă, ci la un meci oficial, pentru echipă. Trebuie să-ţi primeşti salariile, mai ales în situaţia asta. M-am descurcat că am ştiut să-mi gestionez banii strânşi până acum, am avut noroc şi cu recuperarea aici, la FCSB, pe care o fac gratis, şi automat îmi dă încredere, e o chestie extraordinară.
-Mai ai vreo speranţă în privinţa banilor de la Iaşi?
-Mai am o mică speranţă, deşi nu ştiu absolut nimic în acest sens. Nu s-a declarat falimentul, dar nici nu cred că-i mai pot lua de la club. Am vorbit la AFAN, este o variantă, sper să recuperez 3-4 salarii măcar. Deşi n-aş renunţa la câteva luni de plată, dar asta e situaţia, măcar să rămân cu ceva.
Dacă nu mă accidentam şi puteam să plec mai departe, poate renunţam la câteva salarii ca să am continuitate. Îmi amintesc că neplătit aşa mult am fost şi la Comuna Recea, în Liga a 2-a – şi acolo aveam cam şapte luni de neplată, dar eram un grup atât de unit încât ne comportam de parcă eram plătiţi la zi.
Să-i spui unui jucător din străinătate, nu neapărat din primele cinci campionate, că după ce te-ai accidentat ai ajuns la şapte luni de restanţe, cred că ar rămâne mască. Totuşi, ce era şi mai nasol, era să nu mai fi avut un an contract la Iaşi. Atunci chiar era o situaţie foarte nasoală.
-Ai făcut un calcul să vezi câţi bani ai pierdut din fotbal?
-Mai pierzi în fotbal, mai ales în România, unde e un lux să fii cu banii la zi. Asta e situaţia, eu n-am urmărit tot timpul chestia asta. M-am gândit mai mult la fotbal, dormeam în sală, pur şi simplu, n-aveam cum să mă accidentez, n-am avut niciodată vreo întindere, nimic, doar dacă-mi rupea cineva piciorul puteam să ies din circuit!
În acel moment, eram convins că puteam trece la etapa următoare, adică să prind o echipă foarte bună din România, chiar erau interese în acest sens, dar am ales să dau totul pentru Iaşi. Dacă nu-mi doream, nici nu puneam piciorul la acel duel, fiind şi ultimul meci al sezonului, dar nu am avut asta în minte. Dacă aş fi gândit aşa, trăgeam piciorul la acea fază, dar n-am vrut să retrogradăm.
"Credeam că mergem până la spital şi mă întorc la meci"
-Ce-ai simţit chiar în momentul când s-a produs accidentul?
-Îmi amintesc momentul foarte bine, dar sincer îţi spun, n-am simţit absolut nimic, doar când am văzut genunchiul mi-am dat seama că e grav. Ligamentele, meniscul le am intacte, dar rotula s-a spart în bucăţi şi, deşi s-a văzut urât, dar nu mă durea nimic.
Iniţal am crezut că mi-a sărit rotula, aşteptam să vină staff-ul medical ca să-mi tragă piciorul şi să mă întorc pe teren. Cei din ambulanţă mi-au spus că mergem la spital şi mă întorc să joc, abia acolo am aflat cât de grav e.
-Cu Kouadio ai avut vreo discuţie după acel duel?
-Iniţial, nu m-a contactat nimeni, dar după două-trei zile am dat un interviu la radio şi am vorbit imediat de cum ieşisem din operaţie. După acea declaraţie, mi-a dat un mesaj că îi pare rău. Sunt conştient că îi pare rău, dar sunt de părere că putea să evite. Eu am ajuns la minge, am dat în ea, iar tu, din teren, îţi dai seama că nu mai ajungi, de-asta cred că putea fi evitată accidentarea.
-Cine ţi-a fost alături în această perioadă?
-În primul rând, soţia, care a stat lângă mine non-stop, m-a ajutat cu absolut tot ce am avut nevoie. Fără ea, în momentul ăsta nu eram deloc bine! Familia, colegii, foşti colegi, multă lume m-a sunat.
-Ce urmează în acest moment pentru tine?
-Sincer, în ultima perioadă n-am discutat cu nimeni, e clar că nu au cum să fie oferte cum erau înainte să mă accidentez. Eu sper să-mi găsesc o echipă şi să mă reintegrez uşor-uşor. Sper să fie o echipă din Liga 1, dar vedem, eu ştiu ce pot să fac.
"În perioada asta am învăţat să am răbdare, e foarte greu, dar trebuie să ai răbdare pentru că totul se întâmplă cu un scop. Eu am încredere că o să fie foarte bine, trag de mine în fiecare zi să mă întorc cât mai repede la fotbal." – Rareş Ispas
