În sezonul 2005/2006, revelaţia sezonului a fost Sportul Studenţesc. "Gaşca nebună" a terminat acea stagiune pe locul 4, la egalitate cu Dinamo, la 3 puncte în spatele Rapidului şi la 8 de campioana FCSB.
În antepenultima etapă, Sportul a jucat cu FCSB, iar în penultima s-a deplasat în Giuleşti pentru partida cu Rapid. Ambele dueluri au fost pierdute şi automat orice şansă la câştigarea campionatului s-a risipit.
Fără a folosi cuvântul "blat", Tiberiu Bălan, care era atunci jucător la Sportul, consideră că FCSB şi Rapid au fost ajutate în cele două partide din finalul sezonului.
"Ne-am bătut la titlu cu Steaua (n.r. FCSB), Rapid, care erau în sferturile Cupei UEFA, ca să vezi ce valoare era la Sportul, care conducea Liga 1. Anii ăia au fost unii dintre cei mai buni ani ai României, după 90.
Din păcate, au venit meciurile alea două cu Steaua şi Rapid ... amândouă meciuri au fost şi sunt, în continuare, în ghilimele. Meciul cu Steaua, eram şi în echipa naţională a României atunci, frecvent, mă întorsesem cu echipa naţională din America, a fost turneul acela şi jucăm cu Steaua în Regie.
1-0 pentru noi, dau eu golul. Dacă băteam Steaua şi Rapid eram campioni. Dau gol şi în minutul 70 mă schimbă. Eu eram căpitan de echipă, dau şi gol, echipa naţională ... mă scoate ... prima schimbare!
Eu am mai spus-o în mai multe emisiuni, nu am aflat un răspuns. Sincer, nici nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat, eram supărat ... înfrângere, că ne-au bătut cu 2-1. Domnul Mulţescu nu prea era genul care să aibă discuţii individuale, aici a greşit mult în cariera lui. Nu a avut o colaborare bună cu jucătorii. Nu mi-am dat, atunci, seama. Dar după ani de zile mi-am dat eu seama că ceva nu a fost ok să mă scoată pe mine. Golul 2, s-a dat gol în momentul când Steaua bătea de pe partea dreaptă şi a scos fundaşul stânga. A dat drumul la fază arbitrul, nu mai era fundaş stânga şi a ieşit golul doi.
Următorul meci, când a fost un măcel, ne-a luat în prima repriză Rapidul, trebuia să ia 10 roşii, faulturi incredibile. Tudor (n.r. Alexandru Tudor era la centru).
O alunecare la mijlocul terenului, piciorul meu jos, dau în minge şi după ce pleacă mingea vreo trei metri, vine Viorel Moldovan cu talpa pe genunchi, piciorul meu era jos şi Tudor s-a uitat şi după şi-a schimbat privirea. Am ţipat la el, a lăsat jocul să continue şi când s-a terminat faza, vine la mine şi zice 'hai, mă, sus'.
Îi arăt genunchiul, era plin de sânge şi zic 'cum, mă, nu îţi e ruşine? Uită-te ce mi-a făcut, cum să mă ridic? Nu îţi e ruşine, mă, aşa pe faţă?'
0-0 era la pauză, ne-au dat 3-0, ne-a băgat Tudor în poartă. Cum au avut liberatea de a ne lovi aşa şi de ne a intimida? La mine două roşii, la Varga două roşii. Şi la Curelea şi la Mazilu trebuia. Eu din sursele mele am auzit multe de la meciul ăla" a povestit Tiberiu Bălan, la "Un Podcast".
