Fosta marea campioană a gimnasticii Mary Lou Retton a povestit, pentru publicaţia franceză L'Equipe, că nu era favorită că câştige titlul olimpic la Jocurile Olimpice din 1984, în faţa Ecaterinei Szabo. Ea a acceptat să discute cu jurnaliştii francezi la insistenţele Nadiei Comăneci, despre care spune că nu-i poate refuza nimic.
Citește și
Retton, în vârstă de 56 de ani, a fost internată anul trecut aproape două săptămâni la terapie intensivă, din cauza unei forme rare de pneumonie. Ea nu putea respira fără ajutorul aparatelor şi încă mai trebuie să meargp regulat la control, fiind nevoită să-şi anuleze prezenţa la Jocurile Olimpice de la Paris.
Totuşi, la insistenţele Nadiei, ea a acceptat să discute cu jurnaliştii francezi: “Eu nu pot să-i refuz nimic!(Râde.) Nadia este idolul meu din copilărie.Aveam 8 ani când a câştigat Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) şi încă mă trec fiorii numai când mă gândesc la asta. Sunt cea mai mică din cinci copii, tatăl meu era miner şi nu aveam prea mulţi bani. În orăşelul nostru din Virginia de Vest, nu existau prea multe oportunităţi pentru un copil de a face sport, mai ales în acele vremuri.Dar, datorită mamei mele, am început să merg la sală o oră pe săptămână.Într-un garaj! Ciudate începuturi.. Nu a durat mult până când am participat la prima mea competiţie.
Eram foarte mică - uitaţi-vă la mine, nu am fost niciodată foarte înaltă, abia mai înaltă decât Simone Biles (1,45 m faţă de 1,42 m ai actualei vedete)... Pe scurt, mai mult decât înălţimea mea, mâinile mele micuţe erau o problemă. Mai ales la paralele. Abia puteam să le prind... Şi am căzut! De două, trei, poate chiar de patru ori (râde). Antrenorul meu era disperat când a venit nota. Am primit 1 punct. 1,00, nu vă sună cunoscut? Am început să sar în sus şi să alerg prin sală. Eram atât de emoţionată. Am luat 10, am luat 10, exact ca Nadia! E amuzant, nu-i aşa?“, spune Mary Lou.
