Revenit pe banca echipei naţionale, Mircea Lucescu spera să iasă din scenă cu o ultimă plecăciune a publicului, în urale. Să rămână definitiv şi necombătut în istoria fotbalului românesc: cu o calificare la Mondialul din vară, la care visăm din 1998 şi vom continua să o facem Dumnezeu ştie până când.
Citește și
Campania a fost un eşec, având cea mai uşoară grupă..ne-a învins Bosnia de două ori, ne-a smuls puncte Cipru şi mereu cineva a fost de vină. Cu fiecare joc, venerabilul selecţioner găsea vinovaţi. Atunci când nu erau detectabili în alte părţi decât pe bancă, reporterii erau lăsaţi singuri la flash-interviuri, de un antrenor tot mai irascibil, nemulţumit, mereu deranjat de orice.
N-a ajuns nici la jucători fiindcă, ce să vezi, la echipa naţională nu mai poţi merge cu ei cate o lună în America de Sud şi în fel şi fel de turnee câte două sau trei săptămâni .
Nu v-au respectat nici ei, fiindcă le-aţi vorbit aşa cum le vorbeaţi acum 20 sau 30 de ani fotbaliştilor pe care ii antrenaţi la Galata, Beşiktaş sau Şahtior. Mulţi nu vă cunosc decât din poveşti, nu v-au văzut pe nicăieri antrenând. Mulţi nu se uită la meciuri actuale, de ieri, de mâine, şi aţi avut impresia că vă respectă şi vă ascultă ca pe un părinte. Nu poţi să le vorbeşti lui Raţiu, Man sau Drăguşin, aşa cum o făceai cu Klein, Hagi sau Sabău fiindcă ei au alte repere în fotbal.
Degeaba le spui lui Bîrligea sau Mihăilă să facă ce făceau brazilienii flămânzi de la Doneţk, aduşi la vârste fragede, pe care ai putut să îi influenţezi decisiv în cariere, stând cu ei zi de zi.
E o altă lume, au un alt drum. "Mexico 70" e pentru cărţile de istorie şi pentru pasionaţi, nu pentru jucătorii care preferă o ieşire la plajă în detrimentul oricărui meci de fotbal de azi sau de mâine, cum am spus.
Aţi eşuat în acest mandat, dar nu din cauza dumneavoastră, fiindcă nu aţi fost obligat. V-a împins orgoliul nemăsurat să aveţi un ultim podium cu aur şi să acceptaţi oferta.
Federaţia a greşit. V-a folosit pentru ceea ce aţi fost. Nu a crezut nici o clipă în efectul Mircea Lucescu. Un conglomerat de corporatişti cinici, cu o imagine de apărat, care v-a pus în pericol viaţa, până la urmă.
Federaţia v-a oferit publicului larg, deşi toţi de-acolo vă cunoşteau pasiunea şi felul în care vă raportaţi la fotbal.
În decembrie au apărut primele mari probleme de sănătate, pe lângă altele din urmă.
Acum v-aţi prăbuşit la antrenament şi, dacă nu era doctorul Stamatescu şi personalul medical, făceam comparaţii azi, ferească Dumnezeu, între dumneavoastră şi Valeri Lobanovski.
Prietenul dumneavoastră de decenii, Ovidiu Ioaniţoaia, ne-a anunţat pe toţi ce s-a întâmplat exact:
"Se pare că s-a supărat foarte tare. Din ce am înţeles eu, făcea analiza meciului cu Turcia şi discuta faza golului primit. Şi nu l-au mulţumit, ba chiar l-au deranjat, răspunsurile celor doi jucători implicaţi, Man şi Raţiu. Man îşi potrivea jambierele, iar Raţiu a venit la pas în apărare. Se pare că răspunsurile n-au fost cele aşteptate de Lucescu, s-a simţit chiar deranjat de modul în care i-au răspuns cei doi jucători şi a leşinat pur şi simplu".
Aflăm astfel că Man şi Raţiu ar fi putut fi fost vinovaţi de o cădere deplină a Dvs. Urât de tot. Aproape că cei doi, printre singurii care contează în fotbalul cât de cât mare, sunt făcuţi "asasini".
Tot Ovidiu Ioaniţoaia spune la GSP live: "A fost resuscitat şi s-a dus înapoi la spital, la clinica de cardiologie, unde a fost internat şi data trecută. Rămâne să vedem care va fi rezultatul”.
Vedeţi, domnule Lucescu, medicul naţionalei, doctorul Stamatescu, v-a salvat.
Singurii care nu v-au respectat au fost cei din Federaţia Română de Fotbal, că v-au lăsat şi v-au încurajat să vă duceţi "nebunia" la capăt.
De această dată, domnule Lucescu, Naţionala v-a salvat, nu aţi salvat dumneavoastră echipa naţională!
