Românii îşi vor alege un nou preşedinte la finalul acestui an. Primul tur al alegerilor va avea loc pe 24 noiembrie, iar cu acaeastă ocazie, Prima Sport le-a pregătit candidaţilor un set de întrebări. Astăzi, vă prezentăm răspunsurile pe care ni le-a oferit Silviu Predoiu, candidat din partea PLAN, Partidul Liga Acţiunii Naţionale.
Citește și
Silviu Predoiu a fost prim-adjunct al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) între 2005 şi 2018, iar în cinci rânduri a ocupat pozţia de director interimar.
După ce a înfiinţat Asociaţia "România implică-te", Silviu Predoiu a lansat Partidul Liga Acţiunii Naţionale (PLAN), al cărui preşedinte a devenit la Convenţia Naţională din 13.04.2024, iar ulterior şi-a lansat candidatura la alegerile prezidenţiale.
Interviu Silviu Predoiu
Prima Sport: Cum vedeţi situaţia din sportul românesc?
Silviu Predoiu: Situaţia sportului românesc este una dificilă, marcată de contradicţii şi provocări. Numărul mare de investiţii pentru construcţia şi modernizarea a sute de obiective sportive anunţate periodic ca fiind în derulare ar sugera o preocupare constantă a autorităţilor în domeniu. Doar că realitatea şi statisticile ne arată altceva: un declin evident în practicarea sportului de masa, şcolar şi de performanţă, o tendinţă evident descrescătoare a numărului de medalii câştigate de sportivii români în competiţiile internaţionale, statisticile europene care plasează România pe ultimul loc în privinţa procentului de populaţie care practică un sport sau face regulat mişcare.
Cum am ajuns aici? Sunt multe motive, dar le-aş enumera doar pe cele care, din perspectiva mea, sunt cele mai relevante:
- Lipsa interesului politic pentru o bună şi corectă finanţare. Nu există infrastructură sportivă în şcoli, multe dintre ele neavând nici măcar un teren de sport, nu există infrastructură pentru sportul de performanţă, nici măcar Bucureştiul nu are o sală polivalentă la nivel european.
- Incoerenţa guvernamentală şi lipsa de predictibilitate, evidentă în înfiinţarea şi desfiinţarea ministerului sportului aproape din doi în doi ani. Acest fapt face ca diferitele strategii elaborate periodic să nu fie niciodată implementate, astfel că pornim mereu şi mereu de la zero, nu reuşim să construim nimic serios, durabil.
- Atitudinea noastră faţă de sport, care ar trebui să se structureze încă din timpul şcolii. Doar că şcoala are un număr mic de ore de sport şi mai ales o ofertă rigidă şi limitată, care face ca elevii să nu fie atraşi şi să caute variante de evitare a orelor de sport.
Suntem într-un cerc vicios şi apreciez că există motive serioase de îngrijorare privind viitorul performanţei sportive la nivel naţional în absenţa unei schimbări radicale de abordare în ceea ce priveşte sportul, schimbare ce trebuie să plece de la înţelegerea sa ca fenomen cu impact major pentru sănătatea naţiunii, coeziune socială şi chiar dezvoltare economică.
P.S.: Care este aspectul principal care trebuie înlocuit pentru ca sportul românesc să progreseze?
S.P.: Putem vorbi despre multe căi de redresare a sportului românesc, de la continuarea investiţiilor în infrastructură, la politici noi în sănătate şi educaţie, de la revenirea la promovarea şi valorizarea sportului de masă la generarea de stimulente pentru sponsori şi investitori, pentru a-i încuraja în a sprijini cluburile şi sportivii. Nimic din acestea nu va funcţiona însă cu adevărat fără o schimbare reală de atitudine faţă de sport a autorităţilor.
P.S.: Care este sportul dumneavoastră preferat? Aţi practicat vreun sport?
S.P.: Îmi place să urmăresc competiţiile de atletism. Am un nepot în vârstă de 7 ani, extrem de pasionat de fotbal, care mă obligă aproape, atunci când mă prinde, să ies cu el în parc şi să jucăm fotbal.
Şi da, am practicat lupte greco-romane. Am fost sportiv legitimat la secţia de Lupte Greco-Romane a clubului Dinamo Bucureşti timp de 3 ani, de la 14 la 17 ani.
P.S.: Sunteţi la curent cu protestul galeriilor de fotbal din România? Dacă da, ce părere aveţi despre situaţie?
S.P.: Nu sunt la curent.
P.S.:Care este amintirea dumneavoastră favorită care are legătură cu sportul?
S.P.: A existat în scurta mea carieră sportivă un moment care m-a marcat şi care mi-a rămas în memorie ca o lecţie de viaţă. O lecţie de viaţă despre performanţă, despre muncă, despre modestie.
S-a petrecut în 1974, în incinta clubului Dinamo, în timpul unui antrenament la lupte greco-romane. Într-o dimineaţă, în timp ce ne schimbam pentru a incepe antrenamentul, în vestiar a intrat maestrul Nicolae Martinescu, un uriaş al sportului românesc, multiplu campion mondial, european şi naţional şi medaliat cu bronz la jocurile olimpice din 1968, Mexic, si apoi aur olimpic în 1972, la Munchen. Toţi am înmărmurit, îl priveam cu admiraţie dar şi confuzi, nu înţelegeam ce caută la sală într-o zi şi la o oră la care erau programaţi doar juniorii şi, având în vedere ierarhiile nescrise dar foarte clare din sport, eram pregătiţi să ne strângem lucrurile şi să plecăm la cel mai mic semn. Maestrul, un gigant în toate privinţele, ne-a privit zâmbind şi ne-a întrebat: “Băieţi, ştiu că este dimineaţa voastră, dar vă supăraţi dacă astăzi fac şi eu o încălzire cu voi?” Ce a urmat mi s-a părut incredibil, vreme de două ore campionul olimpic “en titre” s-a antrenat alături de noi, o mână de copii, vorbind cu fiecare în parte, dându-ne sfaturi şi încurajări.