Fără un loc de muncă de când a părăsit Leeds acum aproape trei ani, Sam Allardyce a vorbit despre problemele sale de sănătate mintală cauzate de inactivitatea sa forţată. Fostul manager în vârstă de 71 de ani a subliniat importanţa sprijinului psihologic pentru antrenori, la fel ca şi pentru jucători.
Citește și
În timp ce sănătatea mintală a fotbaliştilor este din ce în ce mai discutată, cea a antrenorilor este mult mai puţin discutată. Presiune pentru a obţine rezultate, demiteri bruşte... Aceştia sunt aproape întotdeauna luaţi în considerare după o înfrângere în plus sau în funcţie de poziţia echipei lor în campionat. În acest weekend, Sam Allardyce şi-a împărtăşit propria experienţă în paginile ziarului The Sun, în marja unui meci caritabil, pentru a discuta despre impactul asupra sănătăţii mintale a perioadelor de incertitudine, fie ele scurte sau lungi, pentru un antrenor fără club.
În ciuda vastei sale experienţe de peste 800 de meciuri şi a 30 de ani petrecuţi pe marginea terenului, englezul, care a antrenat anterior echipele Blackpool, Bolton Wanderers, West Ham şi Everton, nu a mai stat pe o bancă de la plecarea de la Leeds în iunie 2023, după ce nu a reuşit să menţină clubul în Premier League.
Înainte de aceasta, petrecuse doi ani departe de teren, după o perioadă de şase luni la West Bromwich Albion. Dar fostul jucător în vârstă de 71 de ani nu şi-a găsit un loc de muncă de atunci. Acest şomaj forţat îşi pune amprenta asupra sănătăţii sale mintale şi l-a determinat să ceară ajutor psihologic.
„Citeam un articol foarte bun scris de fostul meu jucător de la West Ham, Jack Collison, care acum locuieşte în Statele Unite. Când îţi termini cariera de jucător, nu mai e vorba doar de bani: peste noapte, nu mai poţi juca. La fel e şi cu managerii, dar e o responsabilitate mai mare. Eşti responsabil pentru tot ce ţine de latura sportivă a unui club. Bucuria de a putea face parte din asta, de a învăţa din asta şi de a construi ceva din asta, e captivantă”, a explicat Sam Allardyce, înainte de a continua să vorbească despre situaţia sa personală.
„Nu există nicio îndoială că atunci când pierzi asta, căderea este brutală. Trebuie să te confrunţi cu o mulţime de probleme de sănătate mintală şi bunăstare, pentru că nu mai eşti angajat în sportul pe care l-ai iubit toată viaţa, fie că eşti antrenor sau manager. Trebuie să faci o ajustare mare şi ai nevoie de multe instrumente pentru a trece peste asta. Personal, nu am avut nevoie de acest sprijin până la 70 de ani, dar situaţia este încă dificilă. Mă uit la Premier League şi mă gândesc: «Ar trebui să fiu acolo». Dar asta se întâmplă doar dacă cineva te sună şi te vrea. Cât despre acceptarea situaţiei, am reuşit. Mă bucur de viaţă, lucrez în fotbal şi călătoresc prin lume. Iar difuzarea podcastului meu, No Tippy Tappy, mi-a adus pace interioară”, a concluzionat el.
