Tenismenul american Taylor Fritz, campionul de la Indian Wells, a dezvăluit că a fost aproape să se retragă înaintea finalei pe care a disputat-o şi câştigat-o în faţa spaniolului Rafael Nadal.
Citește și
"Am suferit cea mai pătrunzătoare durere imaginabilă (n.r. - în timpul antrenamentului din ziua finalei). Am fost aproape să izbucnesc în plâns pentru că am crezut că nu o să joc. Mă gândeam la ce o să spun publicului după retragerea mea", a declarat tenismenul.
După o oră de trataemnt cu un medic, Fritz s-a întors nou pentru o altă sesiune de antrenament şi, în cele din urmă, a decis, împotriva dorinţei echipei lui, formată din antrenorii Michael Russell şi Paul Annacone şi preparatorul fizic Wolfgang Oswald, să încerce să joace.
"A fost o decizie chiar înaintea jocului. Mulţi membri ai echipei mele şi-au dorit să nu joc meciul. Nu îi voi lăsa niciodată să uite asta pentru că am intrat pe teren şi am fost complet fără probleme, nu am simţit nimic, nu m-a împiedicat deloc", a adăugate el
Fritz a povestit ce a transmis echipei lui înainte de meci: "Aşa cum se simte acum, m-aş gândi mult la acest lucru dacă nici măcar nu aş încerca să joc. Asta le-am spus. Ei au spus că nu sunt de acord, dar îmi vor sprijini decizia. Mi-am cerut scuze pentru că sunt incredibil de încăpăţânat."
Nu este prima dată când Fritz revine miraculos după o accidentare. După ce a părăsit terenul într-un scaun cu rotile la Roland Garros, în 2021, Fritz a fost operat de un menisc rupt. După mai puţin de o lună, americanul a ajuns în turul al treilea la Wimbledon, înainte de a pierde un cinci seturi în faţa germanului Alexander Zverev.
Americanul Taylor Fritz, locul 20 ATP, a câştigat, duminică, turneul de Masters 1.000 de la Indian Wells, după ce l-a învins, în finală, cu scorul de 6-3, 7-6 (5), pe spaniolul Rafael Nadal, locul 4 ATP.
Fritz, 24 de ani, s-a impus după două ore şi şapte minute de joc şi a devenit primul american care se impune la competiţia din deşertul californian după Andre Agassi, în 2001, şi cel mai tânăr după Novak Djokovici, din 2011.
