Citește și
Andrei Şucu (17 ani) a fost titularizat în premieră, ieri, în meciul Rapidului cu Csikszereda, din etapa a 14-a, scor 2-0. Fiul patronului din Giuleşti, însă, nu l-a convins pe Daniel Pancu, care l-a schimbat la pauză.
Titularizarea tânărului fotbalist a generat controverse, iar evoluţia modestă a acestuia în tricoul Rapidului a alimentat şi mai mult discuţiile. Azi, Diana Şucu a intervenit în contextul discuţiilor apărute în jurul fiului său, Andrei, după titularizarea acestuia la Rapid şi declaraţiile făcute ulterior de Daniel Pancu.
Mama tânărului fotbalist a publicat un mesaj amplu pe reţelele de socializare, în care a vorbit despre dorinţa fiului său de a juca, munca depusă la antrenamente şi curajul de a se expune într-un moment important al carierei.
”Oare câţi dintre noi, adulţi sau copii, am deschide frigiderul, am vedea două torturi superbe, ştiind că sunt ale familiei noastre şi, într-o măsură, şi ale noastre, şi am avea răbdarea să aşteptăm să ne vină rândul să gustăm?
Poate că primul impuls ar fi să ne dorim un tort întreg. E al nostru, al familiei noastre… Şi totuşi, uneori, îţi doreşti doar să guşti. Nici măcar o felie. Doar o îmbucătură mică, atât cât să-i simţi gustul, să-i descoperi aromele şi să înţelegi ce ingrediente îl fac atât de special. Să-l cunoşti prin propriile simţuri, dincolo de ceea ce ţi-au povestit ceilalţi.
A muncit, s-a antrenat şi şi-a dorit să afle unde se află cu pregătirea lui. Acea mică îmbucătură însemna şi o întrebare sinceră: cât am învăţat şi cât mai am de învăţat?
Copiii noştri nu visează cu toţii să fie Mihai Viteazul ori Neil Armstrong. Au însă visurile lor, un ţel şi multă dorinţă. Vor să încerce, să înţeleagă prin propria experienţă, să parcurgă fiecare etapă şi să descopere ce mai au de construit în ei. Iar pentru a te pune la încercare, sub privirile atâtor oameni, îţi trebuie curaj, demnitate şi puterea de a rezista.
Mă întreb dacă noi, oamenii mari, mai ştim să privim cu îngăduinţă un început. Dacă mai avem răbdarea să vedem munca din spatele unei încercări şi modestia unui tânăr care acceptă să afle cât mai are de învăţat. Uneori, un strop de înţelegere îl poate ajuta să facă următorul pas.
Mă gândesc la lecţia din „Dacă” a lui Kipling: să-ţi păstrezi cumpătul când în jur se ridică glasurile, să ai încredere în tine şi să laşi loc îndoielii, să întâmpini reuşita şi dezamăgirea cu aceeaşi demnitate şi să continui să munceşti.
Asta îi doresc: să poată auzi ce îi este de folos, să înveţe şi să meargă înainte, păstrându-şi sufletul bun.
Iar eu, ca mamă, ştiu câtă răbdare, câtă muncă şi câtă speranţă au încăput în acea mică îmbucătură”, a scris Diana Şucu pe reţelele de socializare.
