Ne ghidăm după aparenţe. Analizăm şi judecăm oamenii după cum arată, după cum se îmbracă. Am asimilat cu toţii proverbul “haina îl face pe om”, chiar dacă ne place să dăm lecţii despre cum este bine să nu fim superficiali.
Citește și
Unii pe la podcasturi, alţii la un pahar de vorbă cu prietenii, când se face prea târziu. Ipocrizia este la cote ridicate în vremurile în care trăim. Nivelul nostru de respect creşte direct proporţional cu valoarea hainei pe care o poartă cel din faţa noastră sau a maşinii din care s-a dat jos. Ne îndreptăm şi spatele în funcţie de asta. Parcă în faţa unora încercăm să stăm mai drepti.
Iar scopul nostru este să nu scădem nivelul aparenţelor nici în ceea ce ne priveşte. Postăm doar fotografiile “alea bune” şi mergem în vacanţe tot mai îndepărtate şi mai greu accesibile pentru alţii. Ne străduim ca să ne cumpărăm lucruri pe care nu ni le permitem neapărat. Dar ce contează asta? Aparenţele contează. Să avem impresia că ceilalţi ne văd bine. Asta ne oferă o stare de linişte, de satisfacţie. Şi ne place, chiar dacă această stare este efemeră.
Un act schimbă caracterul sau mentalitatea?
Aflăm că Gică Hagi şi-a vândut acţiunile pe care le avea la Farul. Cui i le-a vândut? Lui Gică Popescu. Ar fi fost o glumă simpatică, dacă se făcea la o bere cu prietenii, după un meci. Doar că lumea ia în serios această tranzacţie. Se vorbeşte de sume, de noi strategii… Parcă toată lumea a uitat dintr-o dată că cei doi sunt cumnaţi şi sunt cei mai buni prieteni.
Adică, până acum, dacă Hagi era patron la Farul nu putea să fie selecţionerul echipei naţionale pentru că se considera conflict de interese. Dar acum, după ce i-a cedat acţiunile celui mai bun prieten, cumnatului său, fostului său coechipier şi mereu colaborator, acum lucrurile sunt în ordine? Este hilar să vedem cât de mult ne plac aparenţele. Să existe acolo un act cu care Răzvan Burleanu şi Gică Hagi să le dea peste nas unora, în caz că vor avea curajul să conteste corectitudinea viitorului selecţioner.
Hagi nu are nevoie de o inginerie juridică pentru a-şi demonstra obiectivitatea sau corectitudinea
Şi ce se va întâmpla de acum? Vreţi să spuneţi că un act de vânzare a unor acţiuni îi va şterge lui Gică Hagi din memorie toţi fotbaliştii pe care i-a crescut şi inventat la clubul unde până mai ieri era acţionar principal? Sau că acum va privi cu obiectivitate de fier jucătorii de la Farul, când va face selecţia? Este o situaţie haioasă, care nu trebuia să devină obligatorie pentru ca Gică Hagi să fie viitorul selecţioner al României. Hagi nu are nevoie de nici un act pentru a-şi demonstra obiectivitatea sau corectitudinea. Hagi putea să fie selecţioner şi antrenor - patron la Farul, în acelaşi timp. Doar nu ar fi fost nebun să cheme la naţională un jucător cu care să se facă de râs, doar pentru a-i creşte cota.
Cine să-l bănuiască pe Hagi de aşa ceva? De ce să pleci de la premiza că cel mai mare jucător al României ar acţiona în dezinteresul echipei naţionale? Scopul prioritar al său este să aibă succes pe banca României, indiferent de ce scrie prin vreun dosar cu şină de la Registrul Comerţului sau Judecătorie. Dar aşa suntem noi. Ne plac aparenţele.
