Corvinul Hunedoara a încheiat sezonul pe primul loc în liga secundă şi revine pe prima scenă a fotbalului românesc după o pauză de 34 de ani.
Citește și
Aşteptarea a luat sfârşit la Hunedoara! Corvinul retrograda la finalul sezonului 1991-1992 în Divizia B, cum era numit eşalonul secund la acea vreme. Acum, după mai bine de trei decenii, sub comanda lui Florin Maxim, hunedorenii revin în Superligă!
Antrenorul s-a născut chiar lângă Hunedoara, la Brad, şi a crescut cu moştenirea lăsată de Mircea Lucescu la Corvinul. De altfel, acesta fost şi primul său club din carieră, acolo unde a evoluat la juniori.
"Prima amintire o am de când aveam vreo 10 ani, ceva de genul. Meciul era după-masă, ţin minte că era o ploaie mocănească, cum îi spunem noi aici, o ploaie măruntă şi gazonul ăla verde. Unde e acum tribuna oficială atunci erau betoane. Şi acum, uneori, când ajung la antrenament, îmi iau cafeaua şi o beau la tribună.
Am jucat aici jumătate de sezon, după care m-a luat Steaua cu ei în cantonamentul de iarnă. Am adunat cam 12 meciuri pentru Corvinul până atunci, a fost ceva extraordinar pentru un copil de 16 ani şi jumătate să joc în Liga a 2-a.", îşi aminteşte Florin Maxim, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Prima Sport.
Dialogul cu Lucescu, Cupa şi promovarea
Tehnicianul din prezent al Corvinului a devenit al doilea cel mai titrat din istoria clubului. Moştenirea lăsată de Mircea Lucescu dăinuie şi acum la Hunedoara. Maxim îşi aminteşte cu drag cum s-au întâlnit în mai multe rânduri.
"Am discutat şi la meciul cu CFR, din Cupă. A fost invitat la primar în birou şi am luat şi eu parte la acea întâlnire. Era şi Gabor, fostul lui jucător, şi îşi aminteau cum erau prin cantonamentele de atunci. Avea o memorie extraordinară!
Era atât de modest încă nici nu mi-a dat niciun sfat. Domnul primar îl întrebase ceva iar el a zis: «Ştie el mai bine ce are de făcut, nu are nevoie să-i dau eu sfaturi!»
Pe Răzvan nu l-am cunoscut personal, dar am auzit doar lucruri extraordinare despre el. Nici nu avea cum să fie altfel pentru că a stat lângă tatăl său. E un băiat deştept, care a ştiut ce trebuie să facă ca să-i ducă numele mai departe.
Familia Lucescu e imensă. Mi-am dat seama când am fost la priveghi, iar Răzvan a fost un exemplu de demnitate. Nu ştiu cum a putut să stea de dimineaţă până seara să dea mâna cu toată lumea, eu nu ştiu dacă aş fi putut."
Câştigarea Cupei României în 2024 a fost doar începutul ascensiunii clubului. A urmat participarea în cupele europene, iar acum, la doi ani distanţă, promovarea în prima ligă.
"La momentul venirii voastre, când eram în Liga a 3-a, nu ştiu câtă lume, poate şi dintre cei mai apropiaţi de echipă, credeau acest lucru (promovarea în prima ligă). Uite că uşor, uşor ne-am uşurat munca şi în fiecare an am mai pus o cărămidă, am strâns oamenii care dădeau energia să mergem mai departe. Nu sunt eu singurul care insuflă acest spirit, crede-mă, toţi o fac!
Promovarea mi-am dorit-o enorm. A fost un prim pas al carierei mele să duc echipa în Liga 2, acum uite că am promovat în Liga 1, iar eu sper să nu ne oprim aici. Sunt oameni profesionişti în birouri, se face un teren de antrenament, lucrurile se mişcă.
Eu sper să nu ne oprim aici, iar când o să am nepoţi sau strănepoţi, să nu le zic tot de Cupă şi promovare. Când le povestesc nepoţilor cred că va fi veche amintirea asta şi o să le povestesc cum am jucat în grupele Champions League"
"Nu am timp să privesc la ce am făcut!"
Corvinul nu va juca, însă, în primii ani acasă. Vechiul stadion nu este omologat pentru Superligă, iar finalizarea construcţiei celui nou va avea loc doar peste câţiva ani.
"Va fi un efort acum, e-adevărat, dar în 2-3-5 ani va fi gata şi ne vom bucura de el. Măcar 50 de ani să dureze, deci aşteptarea va merita. Lucrurile sunt măreţe, mai trebuie un pic de sacrificiu.
Eu rămân în continuare la Hunedoara. Eu, jucătorii şi staff-ul am convenit să nu prelungim contractele în iarnă ca să fim focusaţi pe obiectiv, iar când îl îndeplinim, să semnăm. Oferte să plec au fost, aşa e. Am discutat civilizat, dar nu s-au concretizat din cauza ambelor părţi. Eu, dacă vă uitaţi pe CV-ul meu, peste tot am stat mult ca să mă dezvolt.
Sezonul ăsta am învăţat că ştiu să şi tac (râde). Noi nu avem presiune, presiunea o au alţi oameni. Noi suntem privilegiaţi. Ne trezim la nouă şi facem ce ne place, jucăm şi ne urcăm în autocar. Nu, eu consider că nu am nicio presiune, dar emoţii sigur că avem, că suntem oameni, nu pietre. Da, sunt nopţi nedormite, pe alea nu le vede nimeni, dar tot pentru că facem ce ne place.
Crede-mă, mereu după ce vine primarul în vestiar şi îi laudă, eu merg şi încerc să-i liniştesc, să-i ţin cu picioarele pe pământ. Am luat Cupa, promovarea, dar nu stau să mă gândesc la ce-am făcut. Ne-a ajutat Dumnezeu, dar acum mă gândesc doar să mergem mai departe, nu prea am timp să privesc înapoi", a încheiat Florin Maxim.
