CIES Football Observatory a publicat un studiu realizat pe primele 9 luni ale anului 2026 care analizează cluburile din 50 de campionate de primă divizie din întreaga lume în funcţie de procentul de minute acordate fotbaliştilor cu vârsta până în 21 de ani în competiţiile interne, informează frf.ro.
Citește și
În metodologia CIES, sunt consideraţi U21 fotbaliştii care nu împliniseră 21 de ani la data meciului respectiv (se foloseşte data efectivă a naşterii, nu anul calendaristic de naştere, cum se lucrează în regulamentele interne). Studiul complet cuprinde 782 de cluburi, însă analiza se axează pe cele 30 de campionate europene incluse, cu 447 de cluburi.
La nivel de club, primul loc mondial este ocupat de FC Nordsjælland (Danemarca), cu 48,1% din minute acordate jucătorilor U21, urmată de RC Strasbourg (Franţa), cu 37,9%, şi FK Partizan (Serbia), cu 37%.
Minutele acordate jucătorilor sub 21 de ani
La nivelul campionatelor naţionale (media echipelor din prima divizie din campionatele analizate), în fruntea clasamentului european se află Danemarca, cu 18,6% din timpul total de joc acordat fotbaliştilor sub 21 de ani, urmată de Serbia (17,5%), Croaţia şi Finlanda (ambele 16,6%), Slovacia (14,4%) şi Ungaria (13,7%). La celălalt capăt se află Turcia, cu doar 2,7% din minute, Grecia (3,1%) şi Cipru (3,6%).
România se află pe locul 16 din 30, cu 9%, uşor sub media europeană de 9,3%, dar cu o medie mai bună decât a campionatelor din Cehia (6,9%), respectiv Polonia (5,4%).
Câţi jucători sub 21 de ani sunt efectiv folosiţi
Al doilea indicator al studiului măsoară numărul de fotbalişti sub 21 de ani distincţi utilizaţi de un club în perioada analizată. Clasamentul e condus de Croaţia, cu 10,3 jucători în medie per club, urmată de Serbia (9,4), Slovenia (9,3), Franţa (8,6) şi Ungaria (8,5). Cei mai puţini jucători sunt folosiţi în Grecia şi Turcia, ambele cu 3,3 jucători în medie, urmate de Polonia (3,7).
România este din nou pe locul 16, cu 5,6 jucători sub 21 de ani folosiţi în medie de fiecare club, iar sub media europeană de 5,9. Diferenţa faţă de Ungaria este semnificativă: la un procent de minute apropiat de al nostru, cluburile ungare rulează cu aproape trei jucători sub 21 de ani mai mulţi. Altfel spus, la noi minutele acordate tinerilor sunt concentrate pe câţiva jucători, în timp ce în Ungaria sunt distribuite pe un grup mai larg.
Câţi jucători sub 21 de ani încep meciurile ca titulari
Un al treilea metric al studiului priveşte titularii: câţi fotbalişti sub 21 de ani se află, în medie, în primul unsprezece la fiecare meci. Media celor 30 de campionate europene este de 0,98, deci un campionat european obişnuit nu reuşeşte să alinieze nici măcar un jucător U21 în echipa de start. Danemarca are practic doi (1,99), urmată de Serbia (1,89), Finlanda (1,77), Croaţia (1,76), Slovacia (1,53) şi Ungaria (1,49). La capătul opus, Turcia (0,29), Grecia (0,32) şi Cipru (0,33) trimit un titular sub 21 de ani pe teren aproximativ o dată la trei-patru meciuri.
România se află, pentru a treia oară, pe locul 16, cu 0,92 titulari U21 pe meci, puţin sub media europeană. În SuperLiga, cele mai mari valori le au Corvinul Hunedoara şi Sepsi OSK, ambele cu 1,67 titulari U21 de meci (dar cu o cifră influenţată de prezenţa celor două în Liga 2 în sezonul trecut), urmate de Dinamo (1,44) şi FCSB (1,26).
Vârsta medie: al patrulea cel mai bătrân campionat din Europa
Al treilea indicator este vârsta medie a loturilor, în terminologia CIES vârsta medie ponderată pe minutele jucate, nu media simplă a vârstelor din lot. Cele mai tinere campionate din Europa sunt Finlanda (25,06 ani), Olanda (25,28), Slovenia (25,34), Belgia (25,41) şi Danemarca (25,59). La polul opus se află Cipru (28,71 ani), Grecia (28,27), Turcia (28,22), România (27,64) şi Polonia (27,29).
Pe acest indicator România ocupă locul 27 din 30, adică al patrulea cel mai bătrân campionat dintre cele 30 europene analizate.
Prin intermediul departamentului FRF Professional Club Services, Federaţia Română de Fotbal anunţă că sprijină cluburile prin instrumente de analiză comparativă, programe de dezvoltare organizaţională şi acces la bune practici relevante la nivel european. Într-un context în care academia devine tot mai clar un activ strategic, obiectivul rămâne acelaşi: cluburi mai sustenabile, mai bine organizate şi mai capabile să transforme dezvoltarea jucătorilor în performanţă pe termen lung.
