Cornel Dinu (78 de ani), fost jucător şi antrenor de legendă al lui Dinamo, a avut un atac la adresa antrenorului Ionuţ Chirilă (61 de ani), în prezent la CS Dinamo, club care evoluează în eşalonul secund.
Citește și
Cornel Dinu, unul dintre cele mai importante nume din istoria clubului Dinamo, a criticat ce se întâmplă în aceste momente la CS Dinamo, echipă care se află în acest moment pe locul 20 din Liga a 2-a.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Prima Sport, cel poreclit „Mister” spune că este „o ruşine” ce se întâmplă acum la formaţia alb-roşie, după care a avut un atac acid şi la adresa celui care antrenează echipa, Ionuţ Chirilă. El a fost numit în funcţie imediat după ce echipa a fost reprimită în eşalonul al doilea şi a adunat 8 puncte în primele 12 etape.
-Domnule Dinu, cum vi se pare ce se întâmplă acum la CS Dinamo, unde este antrenor Ionuţ Chirilă?
-O ruşine! O ruşine pentru că Chirilă nu avea ce să caute ca antrenor, el nu este antrenor, este un bufon fotbalistic, un torcător de vorbe fără niciun conţinut pe care să-l vezi în ceea ce înseamnă echipa.
Nu se poate să evoluezi şi să fii lăsat în pace să evoluezi atât de inconştient numai cu jucători tineri pentru că nu pot fi consideraţi decât ca o eventuală marfă de vânzare decât la o capacitate de a creşte o echipă competitivă, puternică şi care să nu fie de râsul curcilor la rezultatele pe care le-a obţinut în acest sezon.
-Vi se pare că pătează numele lui CS Dinamo?
-...şi tradiţia, şi să nu mai spun că merge la inconştienţa de a spune că această echipă a lui CS Dinamo este urmaşa echipei de tradiţie Dinamo Bucureşti. Nu are nicio legătură! Echipa care continuă tradiţia este, incontestabil, echipa din prima ligă.
Cornel Dinu, devastator: „Păcat de numele pe care-l poartă!”
Ionuţ Chirilă este fiul marelui cronicar Ioan Chirilă (decedat în 1999), considerat ca fiind unul dintre cei mai mari ziarişti români din toate timpurile. Ionuţ a lucrat alături de Mircea Lucescu atât la Dinamo, cât şi la Rapid, iar ca antrenor principal le-a pregătit pe Electromagnetica, CSM Focşani, Jiul Petroşani, UTA Arad, Concordia Chiajna, Poli Iaşi, ASA Târgu Mureş şi Academica Clinceni.
-Credeţi că el nu are ce căuta în fotbal sau doar la CS Dinamo?
-În niciun caz în fotbal pentru că s-a dovedit că pe unde a fost a făcut numai nenorociri: Târgu Mureş, Chiajna şi aşa mai departe, cu o tentă de tupeu obraznic care depăşeşte orice imaginaţie. Păcat de numele pe care-l poartă şi care este legat de unul dintre cei mai mari ziarişti sportivi pe care i-a avut România (n.r. Ioan Chirilă).
-El îşi însuşeşte merite asupra generaţiei pe care a făcut-o la Dinamo cu Hîldan, Petre, Tararache. Are dreptate?
-Nu are nicio legătură cu acea generaţie! Acea generaţie este o generaţie forţată pe care el a avut-o atunci datorită amiciţiei dintre Mircea Lucescu şi Ioan Chirilă. Practic, el îşi satisfăcea stagiul militar la Dinamo şi avea şi echipa de juniori pe care mai mult a compromis-o decât a ridicat-o.
Inclusiv datorită tratamentelor medicamental pe care le făceau acea echipă a creat o suferinţă teribilă la Cătălin Hîldan, care s-a şi confirmat. A suferit din cauza medicamentaţiei care i s-a dat în perioada în care el era antrenor la acea echipă de juniori pe care i-a dat-o Mircea Lucescu ca să îi găsească o acoperire pentru stagiul militar pe care îl efectua în clădirea din spate, de la Centrul de Copii şi Juniori, unde era Batalionul Sportiv al clubului Dinamo.
-Şi dânsul are o implicare în decesul lui Hîldan?
-Da, dar nu ştiu dacă direct. Acolo lucrurile sunt foarte clare pentru că şi în cazul lui, şi al lui Petre, situaţia putea fi evitată. Eu fusesem antrenorul echipei, rămăsese antrenor Ţălnar. Petre fusese oprit de la efort, era suspect de hepatită C, şi-a revenit după 7-8 luni cu eforturi deosebite.
Cătălin trebuia oprit şi el de la efort, ceea ce nu s-a făcut şi a devenit victima inconştienţei a clubului Dinamo de la acea vreme. Cei care rămăseseră în locul meu ştiau că trebuia oprit Hîldan şi repetată analiza, dar nu s-a făcut şi a fost făcut acel meci amical de la Olteniţa.
