Citește și
Aflăm de la jurnalele de ştiri că românii sunt pe locul 2 în Europa în ceea ce priveşte calitatea vieţii. Pare-se că doar finlandezii ne-ar devansa, la nivelul de mulţumire al popoarelor Europei în legătură cu viaţa lor, spune un studiu Eurostat.
Cel mai probabil, trăim în cea mai bună perioadă din istoria României. Este evident că înaintaşii noştri nici nu se puteau gândi la o viaţă cum avem noi. Dar oare românii o duc mai bine decât nemţii, francezii sau olandezii? Evident că nu. Doar că nouă ne-a fost greu mereu, iar acum nu ne mai este atât de greu şi credem că ne este bine. Suntem foarte fericiţi că ne permitem lucruri care sunt banalităţi pentru un locuitor oarecare din ţările bogate ale Europei.
Aşa este şi cu echipa naţională.
Experimentăm pe pielea noastră că fericirea vine din lucruri simple. Sau din meciuri simple, în cazul de faţă. Defilăm în grupă, dăm mingea printre picioarele adversarilor, suntem puţin aroganţi când ne bucurăm la goluri. Umplem stadioanele la meciuri din deplasare, a început să ne placă galbenul, am învăţat imnul şi zâmbim cu gura până la urechi. Presa sportivă este mai optimistă ca oricând. Poate fi o lectură recomandată de psihologi, în cazul micilor depresii. Totul e o bucurie pe aceste site-uri. Doar fotografii cu jucători fericiţi şi declaraţii laudative. Parcurgi doar titlurile şi simţi că viaţa îţi este mai frumoasă.
Ne place situaţia asta pentru că n-am uitat ce rău a fost odată. Când ne-a bătut Muntenegru, Armenia sau Islanda, de exemplu. Am suferit, iar acum ne bucurăm că răul a trecut.
Dar oare asta e bucuria adevărată? În adâncul nostru ştim că nu este. Ştim că un succes cu Cipru nu e ca unul cu Anglia, cu Olanda şi nici ca unul cu Ucraina. Nici măcar nu se simte ca un egal cu Elveţia. Parcă e alt sentiment.
Este distractiv în liga a 3-a, dar naţionala României nu are ce căuta aici. Am creat o bucurie din cel mai jos nivel la care a ajuns naţionala. Este o bucurie care va trece repede. “A te îmbăta cu apă rece” nu mai este deloc o expresie învechită, în cazul de faţă. Noi asta facem. Dar când ne vom plictisi de victorii neînsemnate cu Cipru şi Lituania ce va fi? Când adversarii vor fi alţii, noi vom fi pregătiţi? Să sperăm că da, pentru că această stare de mulţumire permanentă pe care o trăim acum se va transforma în frustrare, dacă nu va fi aşa.
