Cât de multe poveşti spune acest Campionat Mondial! FIFA şi-a dorit diversitate şi o are din plin. Fotbalul acesta nu mai este atât de elitist. Se întâlnesc oameni din medii total diferite, care nu s-ar fi întâlnit, în mod normal. Iar aceste întrevederi sunt, de cele mai multe ori, în dezavantajul celor pe care lumea fotbalului îi consideră staruri.
Citește și
Îţi dai seama cât de mari sunt diferenţele într-o lume pe care fotbalul şi-a propus să o adune într-un singur loc. Şi totul e forţat, superficial. Un american poate să plătească pe un bilet la meci cam cât câştigă un român din clasa de mijloc, într-un an întreg. Observi cât de relativă este valoarea banilor în fotbal, când jucători cotaţi la peste 100 de milioane de euro fac egal cu unii care nu costă nimic.
Eroul care n-a avut 15.000 de euro cu care să-şi împrumute mama
Povestea zilei este a portarului din Insulele Capului Verde, care le-a interzis golul spaniolilor. Un detaliu a ieşit în evidenţă, pe lângă prestaţia sa, pe lângă poveştile despre vârsta, cariera lui sau cât de mult i-a crescut numărul de urmăritori pe Instagram. “Am plâns şi pentru că mama mea nu a reuşit să fie aici din cauza vizei. Din cauza banilor care a trebuit să-i plătim pentru viză. Nu am reuşit, la timp. Mi-aş fi dorit ca şi ea să fie aici”, a spus Josimar Jose Evora Dias, care şi-a luat porecla Vozinha, pentru cariera de fotbalist.
Practic, omul zile de la Campionatul Mondial, un portar de 40 de ani, a spus că n-a avut 15.000 de euro cu care să-şi împrumute mama, pentru ca aceasta să intre în SUA.
Vozinha a jucat şi pe 200 de euro
În luna ianuarie, Guvernul Statelor Unite a trecut Insulele Capului Verde pe lista ţărilor a căror cetăţeni trebuie să depună o garanţie returnabilă de 15.000 de dolari, înainte de a călători în SUA, pe lângă taxa de viză. Iar mama portarului nu şi-a permis să achite această sumă. Nu este exclus ca Vozinha chiar să nu fi avut acei bani. Până la 30 de ani el a jucat în ţara natală şi în Angola. Acolo, salariile fotbaliştilor sunt pe la 200 de euro/lunar. Nici la Zimbru Chişinău, în 2016, nu erau salarii mai mari de 1500-2000 de euro. Chiar şi la Chaves, în liga secundă din Portugalia, portarul de 40 de ani ar fi avut nevoie de salariile de pe două sau chiar trei luni pentru a plăti o garanţie pentru viza de Statele Unite. Este ultima echipă la care a jucat Vozinha.
Fericirea unui om poate să coste mai puţin decât plătesc unii pentru un accesoriu vestimentar
Poate că asta n-ar părea atât de ieşit din comun, dacă nu l-am aşeza pe Vozinha lângă Lamine Yamal, unul dintre adversarii în faţa căruia portarul de 40 de ani luat titlul de jucătorul meciului. La ultimul El Clasico, Lamine Yamal s-a prezentat cu o geantă care costă 25.000 de euro. Iar când a împlinit 18 ani şi-a cumpărat un colier de 400.000 de euro. Putea să ducă 26 de locuitori din Insulele Capului Verde la Mondial, cu acei bani. Şi îi primea înapoi când aceştia se întorceau acasă. Sigur că nu era obligat să o facă şi că este mai valoros decât portarul Vozinha. Doar că diferenţa dintre ei nu este chiar atât de mare pe cât credeam noi.
Este realitatea tristă pe care această Cupă Mondială nu şi-a propus să o scoată la vedere, dar o face. Aceea că fericirea unui om poate să coste mai puţin decât plătesc unii pentru un accesoriu vestimentar, iar primul nu şi-o permite. La acelaşi Campionat Mondial, pe acelaşi teren. Iar diferenţa asta nu s-a văzut la scorul final, pentru că fotbalul n-a fost niciodată corect, cum nici viaţa nu este. Ştiam asta, dar nu cred că FIFA şi-a propus să ne-o reamintească, cu ocazia Cupei Mondiale. Este preţul pe care-l plăteşti, când alegi să chemi 48 de naţionale la un turneu final.
