Antrenorul Gheorghe Hagi a “comis-o” de mai multe ori, atunci când a scos capul în Europa. 3-6 cu Genk, 1-7 (la general) cu Salzburg, 0-5 cu Genk. Sunt înfrângeri umilitoare bifate de “Rege”.
Citește și
Dar toate erau la Viitorul şi nu prea afecta pe nimeni. “E echipa lui, face ce vrea”, se gândea toată lumea. Nimeni nu dorea să îl conteste şi nici motiv pentru care să o facă. Era o “mişcare a aripii unui fluture”, la scara fotbalului. Iar Hagi s-a obişnuit ca nimeni să nu-l contrazică în fotbalul românesc.
Doar că naţionala României nu este Viitorul, iar aici deciziile ciudate ale lui Hagi ne dor. “Efectul fluturelui” se vede, iar astăzi simţim pe pielea noastră teoria haosului.
În fotbal se trăieşte mult din amintiri şi antrenorul se confundă deseori cu jucătorul care a fost. Dar lucrurile trebuie diferenţiate şi sunt întrebări care trebuie puse, după umilinţa premeditată de deciziile luate conştient de Gică Hagi.
Hagi chiar nu putea să intuiască asta?
Este ciudat dacă selecţionerul nu cunoştea valoarea jucătorilor naţionalei şi şi-ar fi dorit să îi supună unui trial, de parcă ar fi venit dintr-o ţară total străină şi fără acces la tehnologie. Noi îi cunoşteam şi ştiam că cei lăsaţi în afara lotului nu au cum să fie înlocuiţi de cei care au intrat în locul lor. Ştiam că nu suntem Franţa să avem două sau trei echipe de acelaşi nivel. Hagi chiar nu putea să intuiască asta?
De ce doar ai noştri nu pot să joace la trei zile distanţă?
Am observat că Bosnia a schimbat doar 3 (trei) titulari faţă de meciul din Polonia. Cu o seară înainte, Grecia câştiga în Germania. A schimbat doar 2 (doi) jucători faţă de echipa care câştigase în Serbia, cu trei zile înainte. Iar exemplele pot continua. Şi vorbim de naţionale pe care le considerăm de nivelul nostru, chiar dacă nu prea mai ştim care ne este nivelul. Dar o întrebare apare, în mod logic: De ce doar ai noştri nu pot să joace la trei zile distanţă?
De ce nu a jucat echipa a doua în Suedia?
Şi dacă strategul nostru selecţioner tot a cântărit atent filosofia celor două partide şi a ales să folosească echipe diferite, de ce nu a făcut-o în sens invers? De ce nu a introdus echipa a doua în meciul cu Suedia, unde şansele să câştigăm erau oricum extrem de mici? Meciul nostru important din această dublă era cel de acasă, cu Bosnia. Aceasta era partida pe care puteam spera că o câştigăm, cu o doză mai mare de realism. Poate cu Man, Raţiu, Drăguşin şi ceilalţi am fi avut o şansă.
Noi ce vină avem, în acest autosabotaj?
Cu această strategie, Gică Hagi a perlicitat, cu bună ştiinţă şansele echipei naţionale. Dar noi ce vină avem? De ce trebuie să suferim, din cauza acestui autosabotaj al selecţionerului? Iar cu declaraţiile despre“12 puncte în 4 meciuri” şi “câştigăm grupa” ce facem? Le trecem lângă cele cu “Ianis Hagi va câştiga Balonul de Aur” sau “într-o zi mă voi lupta cu Pep (n.r. Guardiola) să vedem care gândeşte fotbalul mai repede”? Le scriem acolo şi închidem repede coperta, ca să le uităm? Sunt toate ale lui Gică Hagi, care îşi găseşte tot mai greu logica.
Când şi “Regele” te dezamăgeşte în cine să mai ai încredere?
Nu avem o naţională de un mare nivel. Suntem undeva între Liga C şi Liga B. Probabil vom retrograda în acest sezon de Nations League. Dar parcă nici un selecţioner nu a sabotat-o aşa cum a fost ea sabotată în această seară. Este o seară extrem tristă. Şi nu pentru această înfrângere. Pentru că ne-am pus speranţa în Gică Hagi. Dar când şi “Regele” te dezamăgeşte în cine să mai ai încredere?
Dacă vreţi să căutaţi vinovaţi pentru înfrângerea din această seară, căutaţi-i în rândul celor care l-au încurajat pe Hagi să persiste în greşelile pe care le-a făcut ca antrenor, ani de zile, de teamă să nu-l supere.
