Chivu și Mutu. Era o vreme când suporterii naționalei nici nu îi separau. Alăturarea numelor venea firesc. Era naționala lui Mutu și Chivu. Suna chiar bine. Erau două nume care, alăturate, dădeau o cadență bună, cum s-ar zice în lumea poeților. Iar pentru fanii naționalei Mutu și Chivu erau numele care ofereau curaj, speranță, ambiție și îi făceau să viseze. Ultimii doi fotbaliști de top ai României. Chivu oferea sentimentul de siguranță de care fanii unei echipe de fotbal au nevoie. Iar Mutu era bucuria fotbalului. Era magia fără de care nimeni n-ar mai privi acest sport.
Citește și
Chivu vorbește despre onoare, Mutu despre arbitraje
Nedrept de repede a trecut timpul, iar numele Mutu și Chivu se întâlnesc astăzi doar pe paginile site-urilor sportive, dar în știri diferite. Ca jucători, Mutu confisca aplauzele. Dar ca antrenori au ajuns în lumi diferite. Chivu vorbește despre onoarea de a antrena Parma și trimite complimente antrenorului Pecchia, predecesorul său.
La aproape 2000 de kilometri distanță, Mutu este confirmat în funcție după ratarea play-off-ului, cu Petrolul. Merge la Comisii, după ce a declarat că arbitri au viciat rezultatul de la Petrolul - UTA. Și chiar așa a fost. Cât de diferite par meseriile lui Chivu și Mutu, în acest moment.
Parabola lui Mutu și Chivu
Cum și de ce s-a ajuns aici? Comparația celor doi are ușor iz de parabolă. În timp ce Mutu sărea dintr-un contract de antrenor în altul, fără să pună vreun filtru și contabilizând eșecuri după eșecuri, Chivu a așteptat. Mutu a numărat nereușitele. FC Voluntari, FCU Craiova, Rapid, Neftchi, CFR, Petrolul. Mandate scurte, obiective nerealizate.
Chivu a numărat momentele de așteptare. Vreo 4 ani pe la juniori și 6 luni fără echipă. N-a vrut să fenteze. Și-a pregătit minuțios debutul, bazându-se pe cunoștințe dobândite, nu pe noroc și fler. Și, fosrte important, a vrut să fie un antrenor în Italia, nu în România. Odată ce intri în fotbalul de la noi, este greu să mai ajungi acolo. După ce te-ai bălăcărit cu arbitri slabi, pe terenuri proaste este mai greu să vorbești despre principii și valori, în fotbalul din vest. Chivu trăiește victoria răbdării, în timp ce Mutu gustă din eșecul grabei după succes
